marți, 6 ianuarie 2015

Frica de moarte si religia


     Pentru multi oameni, moartea este un lucru aproape de neconceput. Pare cu adevarat ciudat pentru mintea umana sa observe in fiecare zi oameni foarte activi, care la un moment dat devin niste atomi imprastiati in scoarta terestra. Gandul mortii provoaca foarte mult disconfort atat fizic cat si psihic. Sentimentele produse de aceasta teama nu sunt deloc placute pentru cei ce le traiesc. Sunt foarte diferite de sentimentele unei persoane care este indragostita sau uimita. Ele reprezinta ceva infricosator pentru multi oameni. Probabil ca nimeni nu vrea sa le traiasca. (Sa va spun un secret: "Abia astept sa mor")
     Stim foarte putine despre viata, iar despre moarte cu atat mai putin. Ceea ce stim despre viata se rezuma la faptul ca aceasta este un set de reactii chimice. Aceste reactii chimice ce dirijeaza viata unui om, nu sunt diferite de acele reactii ce dirijeaza viata unei bacterii, unei muste, unui caine, unei maimute sau a unui elefant. Moartea omului precum si in cazul celorlaltor animale, se rezuma la incetarea unor reactii chimice.
      In multe religii moartea a reprezentat o pedeapsa din partea unor fiinte supranaturale. Cunostintele stiintifice ne arata, insa ca moartea este o lege structurala a naturii. Moartea nu este schimbarea producerii gandurilor unei persoane, ci este chiar terminarea producerii lor. Pentru natura, moartea ta si moartea mea nu reprezinta nimic deosebit. De asemenea, moartea tuturor oamenilor de pe aceasta planeta, nu va reprezinta decat o simpla statistica pentru care nu va tine niciodata nici o evidenta.
     Omul nu isi doreste ca moartea sa fie sfarsitul tuturor experientelor receptate de catre propiu creier. Din acest motiv au fost create nenumarate teorii despre ceea ce reprezinta moartea. Acestea au fost construite in functie de dorintele propii ale oamenilor dintr-o anumita perioada de timp. Continuarea emotiilor si a gandurilor dupa ce are loc decesul, a fost si este o credinta intalnita in majoritatea religiilor. Cine nu isi doreste sa mai poata trai si dupa moarte?
     Inca din cele mai vechi timpuri ale istoriei, avem marturii ale oamenilor care au dorit ca aceasta moarte sa nu fie sfarsitul gandirii. Multi dintre oameni au inceput a crede ca au existat chiar si inainte de a se naste. Asa au aparut nenumaratele mituri in ce priveste fenomenul mortii.
     In mitologia egipteana exista mitul existentei vietii dupa moarte, cu conditia reunirii dupa deces a celor trei elemente esentiale ale fiintei umane: corpul, sufletul si vitalitatea. Musulmanii cred faptul ca un om este mort pana la invierea mortilor. De asemenea, geto-dacii se credeau nemuritori. Pentru ei moartea nu reprezenta decat o cale de a merge la zeul lor suprem Zamolxes. Datorita acestei credinte, moartea unui dac, insemna pentru urmasii sai un prilej de bucurie. Moartea nu era jelita, ci sarbatorita, deoarece era considerata un mod de comunicare cu zeul lor. Religia budista sustine faptul ca omul este captiv unui ciclu infinit moarte - renastere in functie de karma acumulata in timpul vietii. Cu alte cuvinte, pentru budisti exista mai multe vieti, iar moartea nu reprezinta alceva decat trecerea de la o viata la alta. In aceasta religie, trupul nu constituie decat vasul in care se dezvolta samanta sufletului. In mitologia greaca, ni se spune faptul ca grecii credeau ca taramul mortilor este condus de zeul Hades. In Orientul Mijlociu exista credinta ca mortii sunt inca vii, moartea insemnand doar o separare a sufletului de trup. Asadar, vedem ca aproape fiecare popor din antichitate a dorit sa existe viata dupa aceasta moarte. Asfel de teorii se fabrica chiar si in ziua de astazi.
     Cei mai multi dintre noi avem prieteni si familie. Suntem atasati de aceste persoane foarte apropiate. Am vrea sa nu ne despartim niciodata de unii prieteni sau membri ai familiei. Moartea unui prieten este un lucru neplacut aproape pentru oricine. Mintea noastra accepta cu greu sau nu accepta deloc faptul ca prietenul de altadata cu care ne impartaseam gandurile, astazi nu este decat ingrasamant pentru pamant, mancare pentru viermi si materie imprastiata. Vrem sa credem ca ne vom mai intalni prietenii pentru a recepta noi experiente cu acestia. Aceasta dorinta este una normala. Este firesc ca oricare dintre noi sa isi doreasca sa traiasca dupa moarte. Pana la urma urmei dorinta de a trai ajuta la supravietuirea multor specii, printre care si specia umana.
     Cu toate acestea, dorinta de a trai este pur si simplu o dorinta, nimic mai mult. Un lucru pe care il dorim, nu devine real doar pentru faptul ca il dorim. Un mit ramane tot mit, oricat de mult am dori ca acesta sa fie real. Fiecare religie isi doreste ceva diferit fata de celelalte religii. Adesea credintele religiilor se contrazic total intre ele. Acest lucru nu inseamna ca exista mai multe realitati doar pentru a satisface dorinta oricarei religii si a oricarui credincios. Orice religie a creat mituri in functie de dorintele unor oameni dintr-o anumita perioada de timp.
     Fiecare om este liber sa doreasca orce vrea, atata timp cat dorinta sa nu provoaca suferinta celor din jur. Lucru rau este ca religia se foloseste de aceasa dorinta predominanta in mintea umana pentru al face pe om sa i se alature si sa ii creada promisiunile. Aceasta in incercarea de a potoli teama de inexistenta, promite orcarei persoane viata dupa moarte.
     Religia spune "Urmati doctrinele noastre si veti trai dupa moarte". Prin aceasta declaratie religia pare sa calmeze frica de moarte care stapaneste mintea unui om. Unele religii promit o inviere a mortilor, altele promit reincarnarea omului dupa moarte, altele ca mintea va trai cu un alt corp invizibil care va parasi trupul uman atunci cand are loc decesul sau ca mintea umana va supravietui intr-un corp nou, daruit de catre divinitatea in care a crezut credinciosul.
     Vedem ca religiile se intrec care mai de care sa promita omului cat mai mult, pentru a-l determina pe acesta sa i se alature. Mai ceva ca in politica. Religiile care au facut promisiunile cele mai mari, par a fi intodeauna cele mai castigatoare. Unele religii chiar daca au facut promisiuni foarte neinsemnate, credinciosi au grija a interpeta de atat de multe ori textele cartilor sfinte, pana ce acestea vor deveni promisiuni uriase. O religie va promite potrivit cu sperantele si temerile credinciosilor. Aceste promisiuni sunt facute atat celor ce li se alatura cat si celor ce li se impotrivesc. In religiile cele mai de succes, celor care li se alatura, li se va promite extrem de multa fericire, insa si celor ce li se impotrivesc, li se va promite extrem de multa suferinta.
     In cadru religiilor promisiunea nu este nimic altceva decat capacitatea de a dezamagi oamenii. Oricine poate sa promita. Nu costa absolut nimic. Religiile lumii atunci cand vine vorba de promisiuni mari sunt campioane. Promisiunile acestora intrec, cu siguranta, pana si pe cel mai inrait politician aflat in timpul campaniei electorale. Cel mai sigur mod a religiilor de a-si implini promisiunile, este acela de a nu le face niciodata.
     Promisiunile religiei sunt foarte convingatoare, avand in vedere ca aproape oricine isi doreste ca mintea lui sa existe si dupa ce are loc decesul. Plus de asta, actul de a muri este complet in afara controlului orcarui om. Acest lucru produce si mai multa teama. Ofertele religiei sunt ca un morcov imaginar, pentru un iepure flamand. Aceste promisiuni consoleaza foarte multe persoane care sunt obsedate de frica de moarte. Mai mult decat faptul ca religia promite viata dupa moarte credinciosilor si necredinciosilor, aceasta il incredinteaza pe credincios de faptul ca orce om beneficiaza de protectia unei fiinte atotputernice si atotcunoscatoare in timpul acestei vieti, in cazul in care ii urmeaza regulile. Aceste doua promisiuni fac viata tot mai suportabila celor care se tem cu adevarat de moarte. De asemenea, aceste promisiuni sunt acceptate cu usurinta de fiecare persoana ce vrea sa se simta in siguranta.
     Cu toate acestea, moartea nu este un eveniment al vietii pentru a-ti fi frica de acesta. Moartea este un eveniment care nu se traeste. Evenimentul mortii reprezinta ceva doar pentru persoanele care au mai ramas in viata. Aceasta treaba le ramane supravietuitorilor. Un om moare pentru a putea trai alti oameni.  Pentru cel mort, moartea nu poate reprezenta nimic deoarece creierul lui nu mai este capabil sa receptioneze nimic. Singura problema este trecerea de la viata la moarte. Decesul unui om este un fenomen din infinitatea de fenomene pe care le naste natura in fiecare clipa.
     Majoritatea oamenilor nu se gandesc la faptul ca fiecare dintre noi am fost morti timp de miliarde de ani inainte de a ne naste. Toata acesta materie care ne formeaza a existat sub diferite forme, cu mult timp inainte de a ne alcatui. Ca sa aparem noi nu a fost nevoie decat de o reorganizare a materiei. Acesta reorganizare a materiei formeaza creierul fiecaruia dintre noi pentru a se putea produce emotii si ganduri. Probabil ca tot timpul cat materia care ne alcatueste, nu forma corpul nostru, nu ne-a fost teama de faptul ca suntem morti, deoarece nu exista creierul pentru a putea recepta sentimente de frica.
     Omului inca ii este frica sa ajunga inapoi in aceea stare in care era inainte de a se naste. Iar religia stimuland aceast sentiment reuseste sa isi pastreze credinciosii departe de gandirea rationala, facandu-i sa priveasca lumea din perspectiva fricii.

vineri, 2 ianuarie 2015

Ne spune Biblia faptul ca aerul are greutate?    

  "Cand a randuit greutatea vantului si cand a hotarat masura apelor" (Iov 28:25).

     -In 1643 fizicianul si matematicianul Evangelista Torricelli (1608-1647), a constatat faptul ca aerul are greutate iar apoi a dovedit pe cale experimentala ca, atmosfera are presiune.
     -In jurul anilor 2000 i.e.n., Iov isi declara credinta sa precum ca Dumnezeul in care crede a randuit greutatea vantului.

     Intrebarea credinciosului este: "Cum a putut sti Iov in urma cu peste 3000 de ani (in cazul in care nu ar fi fost inspirat de catre Dumnezeu) faptul ca aerul are greutate, ca doar el nu a avut coloana de mercur folosita de Toricelli?" Asadar, pretentia apologetica este aceea ca pentru versetul de fata nu exista alta explicatie decat interventia supranaturalului.
     Pretentia crestinilor fundamentalisti este un pic cam aroganta; adica nepoliticoasa. Pentru versetul de fata, de fapt nu exista nici un indiciu care sa arate ca Iov a avut vreo idee de faptul ca aerul este compus dintr-un amestec de gaze care au masa. In acest verset nu ni se vorbeste despre greutatea aerului, ci despre greutatea vantului, lucru care este bine sa il luam in vedere inainte de a trage vreo concluzie in ce priveste acest verset. Vantul dupa cum stim este deplasarea unei mase de aer. Acest lucru sugereaza faptul ca Iov vorbeste de fapt despre puterea vantului, nu despre greutatea aerului.
     Oricine poate vedea faptul ca atunci cand bate vantul, exista o forta care ridica valuri in mare, nisipul prin desert sau care provoaca indoirea crengilor copacilor. Acesta este modul cel mai sugestiv folosit de catre autor atunci cand vorbeste despre greutatea vantului. In acest verset, greutatea vantului pare sa insemne mai degraba forta vantului, decat greutatea aerului.

P.S.: Daca apreciezi acest articol, dai un share.